~Seductia trupului~

"Era culcata pe patul ei cel alb, cu cearsafurile de-un in curat ca argintul. Fata era infundata in perna, parul ei cel blond si frumos se latise peste perna, iar bratele goale si rotunde erau unite deasupra capului. Gatul inca se vedea, iar peste san era trasa plapuma de lana aurie. M-am apropiat de pat... ea dormea. Am ingenuncheat langa pat, am dezbinat mainile de deasupra capului ei fara sa o destept si, tragand manuta ei cea alba peste inima mea, o tineam asemenea unui odor in amandoua mainile si o sarutam ca pe un copil. Proptindu-ma in mainile mele, asezate una de o parte a capului ei, alta de alta parte, imi aplecai gura pe ochii cei mari si inchisi si pe fata ei cea palida si, descoperind cu o mana indiscreta sanul de sub plapuma ce il acoperea, imi culcai obrazul pe un san rotund, alb si mic. Ea dormea inca. Eu insumi eram somnoros, caci nu dormisem doua nopti, de aceea mi-am facut loc langa ea si m-am trantit imbracat alaturi de ea, punandu-mi arzatoarea mea fata intre sanii ei si strecurandu-mi o mana dupa gatul ei. Parea ca o muzica de vis ma adoarme. O strangeam din ce in ce mai tare la sanul meu - dar simteam ca un somn de moarte imi cuprinde sufletul.

Ea se trezise si, luand capul meu cel beat de somn cu amandoua mainile, il puse pe perina alaturea cu al ei si se acoperi pana la gat, netezindu-mi fruntea si sarutand pe furis si surazand somnoroasa fata mea cea palida. Somnul isi juca culorile sale verzi-albastre inaintea ochilor mei - si astfel, brate in brate, surazand alene, adormiram amandoi - adica mie imi paru ca nu adorm. Ci imi parea ca dorm pe un pat de flori albe in mijlocul campului, cu iarba verde. 

Luna fugea pe cer, stelele luceau ca aurul, albinele pareau a roi pe langa noi, iar razele lunii atingeau patul nostru astfel incat el se ridica incet, incet in sus cu noi cu tot. Pamantul disparea si ajunseram in locul unde stelele roiau imprejur, se izbeau de fetele noastre palide, plouau si ningeau pe noi, ca o ploaie de picaturi de aur. Noi dormeam pare-ca, desi vedeam totul - ea parea alba ca argintul, iar o mana de-a mea era pusa pe sanii ei rotunzi si dulci.  - Ce frumoasa esti, Poesis - murmuram visand. - Ce mult te iubesc!

 Soptea ea inconjurandu-mi gatul cu bratele albe, vorba ei era tremuratoare, dulce asemenea muzicii, ochii pe jumatate inchisi erau numai voluptate, numai mana mea simtea cum inima i se zbate asemenea valului vergin. Si ploaia de stele cadea pe patul nostru de flori albe si patul nostru plutea cu noi mereu, mereu in sus - si eu dezmierdam cu mana cand fata, cand sanul - iar ea neci nu zicea nemica, neci ma oprea, ci suradea rusinata, desi de pe gura ei cea umeda ii beam tot sufletul ei vergin, curat copilaresc. Parul ei aurit se amestecase cu parul cel negru si stralucitor al capului meu, tineam acum ca in lant cu bratele mele talia cea subtire si mladioasa a corpului ei, macar ca picioarele mele se impletisera cu piciorutele ei mici si albe…"

                                                                                                                             

                                                                                                                ~Mihai Eminescu~